TOXIC THOUGHTS

Doresc tuturor fanilor Metallica din Romania care au fost aseara la concert ofticare placuta si usoara.

Cred ca toata lumea care m-a intrebat de ce nu vreau sa merg, acum stie raspunsul. Sad but true, nu v-au cantat Whiskey in the jar. Dar macar v-a plouat!

FInally!

Se termina prima sesiune din viata mea de studenta. In consecinta, ieri am dormit ca o bestie, si nici azi nu cred ca am sa fac altceva, avand in vedere cum e vremea. (Nu de alta, dar bani n-am asa multi ca sa necesite numarare, iar copii nu intentionez sa fac prea curand.) Ca o mica retrospectiva, nu m-am tinut de cuvant si-am mai cedat rugamintilor fierbinti de a iesi la bere in aceasta perioada, chiar daca pentru o amarata de bere m-au tarait pana-n curul lumii, in Regie. (Parazitii spun: “Ce *beep* mea proastelor, *beep* are alt gust intr-un BMW-u’?” … Eu preiau, remodelez si zic: “Ce *beep* mea dragilor, berea are alt gust in Regie?”)

Asadar, “vine vara bine-mi pare, n-am parale-n buzunare”, cum zice un slagar mai vechi. Rog cu insistenta sa nu ma mai intrebati ce am sa fac vara asta, pentru ca v-am mai spus si repet: nu stiu! Se vehicula ideea c-as ajunge prin august in Calafat la un … la un ceva, in fine, ceva cu folk. Apoi cica s-a mutat ceva-ul in Vama, ceea ce e bine, as spune eu, ca impusc doi iepuri dintr-o lovitura: folk + Vama = Sorana happy. Cu toate astea, nu bag mana-n foc ca am sa ma duc, caci sunt in urma rau cu somnul si-mi trebuie vreo 3 vieti sa recuperez. Asadar, cel mai probabil, am sa ma afund in bodegile dragi mie cu oamenii dragi mie din Iasi, si-am sa mai ies de acolo la toamna, cand s-or numara bobocii si restantele.

Pana atunci, va urez betii placute si mahmureli usoare si sa ne auzim cu bine in anotimpul bacovian. Sa (nu) fiti cuminti.

Later edit:

In perioada 24-30 august (speram, anul curent) ma puteti gasi (desi nu v-as sugera) pe Valea Prahovei, cel mai probabil zacand intr-un bar cu mama la o sueta feminina prelungita . Nu am bani, nu dau de baut, ofer doar companie placuta si glume de rahat. See you there. (NOT)

Astazi dimineata m-am trezit pe melodia asta si intentionez sa-mi mentin toata ziua in acest spirit. Se poate sa miroasa a cer dimineata?

Am fost nevoita sa fac exact ca un tigan: fie ploaie fie vant, eu ma mut c-asa-i la rand. Si intradevar, a fost ploaie. Si vant. Si in aceste minunate conditii, sa ne fi vazut pe mine si pe domnul X (nume de cod Copilu’) carabanindu-ne cu dulapuri plin ploaie. Si ca si cum n-ar fi fost de-ajuns, m-a si boscorodit tot drumul. De ce? Pentru ca eu, femeie fiind, am facut sapte mii de papornite, tocmai ca sa fie mai usor de carat. Evident, n-a fost bine, trebuia (si aici citez) “sa pui si tu totul in 2-3 saci si gata”. Probabil ca daca puneam totul in 2-3 saci, mi-ar fi spus “cine dracu’ crezi ca poa’ sa ridice monstrii astia de jos, dom’le?”. Tocmai de aceea nici n-am comentat nimic. Cobor sa duc niste papornite la masina si cand sa ma intorc, il vad pe domnu’ carand televizorul pe scari. M-a apucat un ras isteric, din ala cand iti vine sa te tavalesti pe jos, te iau spasmele, nu mai poti sa respiri. Copilu’ statea cu televizorul in brate si se uita chioras la mine. “Ce-ai ba, de ce razi asa?”… Atat de tare radeam, ca nici nu eram in stare sa-i explic de ce rad. A pus televizorul jos, si-a aprins o tigara si a asteptat sa termin eu de ras. M-am potolit cand aproape terminase tigara, si am putut in sfarsit sa-i explic de ce radeam: “ba, televizorul nu-i al meu!”. Nu pot sa va explic ce-a fost la gura lui dupa aia. Hopa sus, inapoi pe scari sa ducem televizorul la locul lui. Mai iau niste papornite sa le duc la masina. El imi spune ca vrea la baie. Cand sa ma intorc, il vad carand pe scari doua scaune. Iar incep sa rad ca o dementa. Printre nervi si transpiratie, n-a fost in stare sa-mi spuna decat “daca nici astea nu-s ale tale, imi bag *beep*”. Evident, nu erau ale mele. Incerc sa-i explic ca singura mobila din casa aia care imi apartine este dulapul mai sus mentionat, insa printre mniezai, cruci si organe genitale, cine sa ma auda? Baba comunista (aka administratora), care statea la scara si pazea buna desfasurare a lucrurilor, face imprudenta sa-l intrebe pe domnu’ “auzi, nu te supara, se muta fata?”. S-a oprit, a lasat papornitele jos, si-a luat figura de intelectual neinteles, si i-a raspunde din putul gandirii: “nu doamna, pleaca in vacanta la mare, 2 zile. Sa vedeti cate-si ia cu ea daca sta mai mult de-o saptamana!”. A facut baba niste ochi cat cepele, dar nici n-a mai intrebat nimic dupa aia.
Pentru cine a ramas in urma cu evenimentele, nu ma mut departe, ci doar la cateva statii fata de unde stau acum. Pe drum, ne opreste politia. Trage Copilu’ pe dreapta, prezinta actele, tot tacamul. Se uita politistul in spate, la remorca papucului. A urmat acest dialog:
Politistul: “Daaaa’, astea ce-i cu ele?”
Copilu’: “Le-am furat, dom’le, si acuma ma duc sa le vand. Ce dracu’ sa fie cu ele, ne mutam, nu se vede?”
Politistul (cu o figura de tamp): “Aha. Si unde va mutati?”
Copilu’ (cu tensiunea deja crescuta): “Da’ asta-i grija dumitale, de asta nu poti sa dormi noaptea, ca nu stii unde ma mut?”
Politistul: “Stai dom’le, nu e nevoie sa devii agresiv. Te intreb pentru ca si eu vreau sa ma mut, si de asta.”
Eu deja ma intorsesem cu spatele, ma uitam pe geam, imi muscam limba ca sa nu pufnesc in ras. A urmat un set de intrebari de genul “Cum ati gasit apartamentul, cat e chiria pe luna, va convine zona etc”. Copilu’ i-a taiat repejor macaroana si i-a spus “nu stiu dom’le, sotia s-a ocupat de tot.”. Sotia, pentru cine nu s-a prins, fiind eu. Eu, ca raspuns, i-am oferit un zambet din acela de pe care se citea “nu stiu nimic, am IQ-ul cat o planta.”. Ne-a dat drumu’ sa plecam si am ajuns in cele din urma la destinatie. Dupa ce-am carat toate sus, ne-am asezat ca oamenii la o tigara si-un pahar de suc. Concluzia: “a dracu’ sa fie ala care te mai muta pe tine. Eu te mai scot din apartamentul asta doar cu picioarele inainte!”. Am zambit in coltul gurii, intelegandu-i gluma sinistra mai mult decat mi-as fi dorit sa o inteleg.
In concluzie: este inuman sa te muti de 3 ori in 10 luni. Nu recomand nimanui. Si in mare parte are Copilu’ dreptate: a dracu’ sa fiu daca ma mai mut! Or sa ma mai scoata de aici cu politia, pompierii, salvarea si trupele speciale, reunite.