TOXIC THOUGHTS

Iata-ma ajunsa de cateva zile si pe taramul magic. Punctual, acestea sunt noutatile:

1. -  Ma simt ca un american debusolat de diferenta de fus-orar.
2. - Azi m-am balacit jumatate de ora in piscina, inghitind astfel o cantitate de apa cu clor pe care stomacul meu se pare ca n-a digerat-o asa cum trebuie.  
3. - Screw Pav, am un nou best friend: imprimanta Canon de la mine din birou.
4. - Am revenit iarasi la numai 3 cafele mici pe zi: 2 dimineata, 1 dupa-amiaza.
5. - Din cauza reducerii bruste si drastice de cofeina, cred ca este explicabil punctul 1.
6. - Am inceput sa citesc o carte care, in aparenta, este cea mai proasta scriere vomitata de un scriitor vreodata.
7. - De joi, vrand nevrand, am inceput sa devin o Lady. Yeah yeah *rolling eyes*, asta insemnand costumase, pantofi cu toc mai mare de 3 cm, posetute si un zambet permanent aplicat pe fata, care cica se asorteaza de minune cu machiajul discret de zi. *rolling eyes again*
8. - Urasc papagalii. Si aici nu ma refer la barbati, ci chiar la papagali. La pasaricile alea mici si colorate care te lucreaza la subconstient cu ciripitul lor continuu. Regatul meu din taramul magic poseda o colivie cu 5 astfel de aratari pe care le urasc din ce in ce mai mult cu fiece zi.
9. - Televizorul din dormitorul meu nu are telecomanda. Din acest motiv, de cateva seri dorm cu TVul deschis pentru ca mi-e lene sa cobor sa-l inchid din buton. In consecinta, aseara am visat un episod intreg din Crimele din Midsomer. Postul Hallmark ar trebui interzis.
10. - Socul saptamanii: regatul meu nu contine internet wireless.

Din ciclu’: “Cand eu ascultam Noha, tu te incaltai cu fesul!”, declar ca mi s-a facut greata de melodia “Tu cafe“.

Astazi plec pe taramuri bucurestene. Joi ma voi indrepta cu chef de munca spre paradisul pierdut pentru a ajuta in desfasurarea unui proiect top-secret [which reminds of those cartoons, TopCat, and makes me laugh incredibly loud]. Mai multe despre domnisoara toxica si aventurile ei in episoadele urmatoare.

Au existat dintotdeauna oameni mult mai inteligenti decat noi. Oameni pe care, desi nu i-ai cunoscut, au cantat o viata intreaga parca despre tine. Oameni care merita, mai mult decat orice altceva, un respect si-o memorie nepatata. Oameni care si-au dedicat o intreaga viata binelui si frumosului, in cel mai pur si boem mod. Oameni despre care nu ai voie sa spui decat lucruri frumoase. Nu sunt multi, in fapt, numarul lor este atat de mic, incat devine aproape infricosator. Insa se stie ca esentele tari se tin in sticlute mici. O astfel de esenta tare este Florian Pittis. Prin extrapolare, Pasarea Colibri. Au cantat si-au incantat generatii la rand si vor mai canta si incanta multe altele. Si totusi, poti alege o singura piesa care sa te reprezinte intr-asa un hal, incat sa te sperii? Eu am putut. Astazi.

Sunt un frate tanar, care crede in dreptate
Am ochi negri, dar am mainile curate
Iubesc pletele si ploaia si camasile-nflorate
Nu raspund cand mi se-arunca vorbe-n spate

Un fapt fara importanta ma poate face sa sper
Ma-nclin si pun in balanta ce-i sfant cu ce-i efemer

Peste tot atarna greu
Teama de sinceritate

Dar de cate ori, prieteni, n-am suras cu intristare
Cand sperantele pareau inselatoare
Cand necinstea si prostia si-ascundeau prin gropi norocul
Stiti de cate ori, prieteni, le-am prins jocul

Ne-am saturat de palavre, de carti si filme de soc
Cu vampe reci si cadavre, cu stele de iarmaroc

Ploaia care va veni
Le va potopi pe toate

Mi-e lehamite de marsuri, de tromboane, de plocoane
De blazoane, de canoane si fasoane
Fiindca banul si puterea sunt pericole morale
Circul vietii ne-a impus salturi mortale

Deasupra florilor noastre ciuperca cheama a pustiu
Din cer cad pasari albastre si totusi nu-i prea tarziu

Ploaia care va veni
Le va potopi pe toate
Sa-ncercam sa facem noi
Un oras fara pacate
Ploaia care va veni
Le va potopi pe toate

 

Las la latitudinea cititorilor mei inteligenti sa desluseasca de ce am boldit si italiit si inrosit anumite cuvinte.

Am aflat astazi, cu destula intarziere, ca a incetat colaborarea dintre Andreea si Vita de Vie. Mi-e greu sa spun mai mult de atat. Asa ca am sa las niste versuri sa vorbeasca pentru mine…

Nu ma-ntreba nimic in noaptea asta,
Nici cat e ceasul nici ce ganduri am.
Mai bine lasa-ma sa inchid fereastra
Sa nu vad frunzele cum cad din ram.

Respect oamenii. Din principiu. Si dintre oameni, ii respect mult pe vanzatori. De ce? Pentru ca au o slujba de cacat. Pentru ca stau cate 12 h la cheremul tuturor cretinilor, pentru un salar de mizerie. Si sincera sa fiu, ii inteleg cand mai au cateodata mutre acre si-ti raspund in sictir. Si ca sa-mi sustin teoria, am sa vin cu un exemplu.

Ies astazi din casa, dupa minute bune de autoconvingere ca pachetul de tigari nu se reumple singur, si ma duc la un magazin oarecare (sa-l numim simbolic Mega Image). Cozi imense la case. Intru si ma asez la o coada oarecare (sa presupunem ca este cea de langa geam). In fata mea 6 persoane. Fix in fata mea, un mos. Ii vine randul mosului. A urmat acest dialog:

Casiera: Buna ziua.
Mosu’: Mda, auzi duduie, painea asta costa 1 leu jumate’ sau 2 lei jumate?
Casiera: 4.8 lei. (nota: era French Toast)
Mosu’ (cu ochii cat cepele): Caaaaat?
Casiera (calma): 4.8 lei.
Mosu’: Duduie, matale razi de mine?
Casiera: Nu, domnule, atat costa.
Mosu’: Sa vina seful de magazin aici, acum!
Casiera: Bine, il chem, dar cumparati sau nu painea?
Mosu’: Nu cumpar nimic, cum sa cumpar? Voi jupiti oamenii de un rand de piele! Matale nu vezi ca eu sunt pensionar?
Casiera: Bine… (continuand sa treaca codurile de bare ale produselor care se mai aflau in cos)
Mosu’ (luand cu o miscare brusca cosul): Nu ma misc de aici pana nu vine seful de magazin!
Casiera (aproape urland): Tataie, n-am pus eu pretul la paine, e pret D E  P R O D U C A T O R! Daca ai nelamuriri, suna la OPC, la Casa de Pensii, la nepoti, la spital, la MORGA, unde vrei!
Mosu’ (cacat in pantaloni, probabil): Aha, deci 4.8 lei spuneati, da?!

Cum ar zice un clasic in viata, GOOD GAME Madalina! (avea ecuson)