TOXIC THOUGHTS

Archive for the 'vita de vie' Category

De-ale vietii…

September 23rd, 2008 | Category: diverse, vita de vie

Am aflat astazi, cu destula intarziere, ca a incetat colaborarea dintre Andreea si Vita de Vie. Mi-e greu sa spun mai mult de atat. Asa ca am sa las niste versuri sa vorbeasca pentru mine…

Nu ma-ntreba nimic in noaptea asta,
Nici cat e ceasul nici ce ganduri am.
Mai bine lasa-ma sa inchid fereastra
Sa nu vad frunzele cum cad din ram.

3 comments

Acum doi ani o cunosteam pentru prima data. Stateam cu colega mea de la Glasul Inimii in studioul Vitei de vie. Ne tremurau genunchii si nu eram in stare sa articulam nici un cuvant. Mihai Leonte vorbea mult si tare si repede, si eu nu puteam sa aud decat franturi de fraze, “O sa fie bine, o sa vedeti.” fiind una din multele lui incurajari. Dupa aproximativ 10 minute a intrat Andreea in studio. Zambitoare si draguta, a facut cunostinta cu noi. Ceea ca m-a socat prima data a fost faptul ca avea o strangere de mana extrem de puternica. O femeie hotarata, care stie ce vrea si stie cum sa obtina ceea ce vrea. De altfel, a si obtinut ce-a vrut. Eu si cealalta Andreea, colega mea, ne-am invins emotiile, repetitiile au decurs bine, toata lumea a fost multumita, chiar si Adrian Despot. A doua intalnire cu Zana a fost la urmatoarea repetitie. Deja atmosfera era mult mai degajata, ne cunosteam deja. Am mers in sala de repetitii. Ea si-a aprins tacticoasa o tigara, noi ne-am luat microfoanele in primire. “Microfonul Soranei mai incet, al Andreei mai tare… Nu, e prea tare. Gata acum e bine.”, se agita Sorin de zor. Vali se conforma, Cezar si-a aprins o tigara, Pupe nu-si gasea betele, Mihai Leonte avea emotii. Hah, de data asta EL avea emotii. Andreea s-a oprit in usa si-mi amintesc ca a intrebat atat: “Eh, merge treaba?”. Raspunsul fiind pozitiv, a urcat in studio si si-a vazut de treburile ei. Dovada ca avea incredere in formatie, ca o mama care are incredere in copiii ei. Deci, o alta bila alba. Dupa repetitii am urcat si noi in studio, am baut un suc cu Zana si cu formatia si-am strans iarasi mainile. Se preconiza a fi un mare succes intreaga actiune. Primul concert. Oradea. Drum lung, obositor, insa cazarea impecabila. Mie-mi era rau de la mers cu microbuzul pe serpentine, colega mea era chiauna, Leonte nu era de gasit. “Neh, nu ne panicam, tre’ sa iasa bine!”, imi ziceam eu cu jumate’ de gura. A doua zi, prima proba de microfoane. “Al Soranei mai tare, al Andreei mai incet.”, aceeasi poveste cu problemele tehnice. Vine seara. Se lasa usor intuneric. Apare Vita de Vie, impreuna cu Zana. La fel de zambitoare, de data asta ne-a pupat, ne-a imbratisat, de parca ne stiam de-o viata. A contat atat de mult sa instaleze acea atmosfera de familiar, data fiind situatia cu totul noua si clar dificila, pentru noi. Dupa concert ne-a felicitat, totul iesise ca la carte. Am fost extrem de multumita. Au urmat concertele de la Lugoj, Iasi, Medgidia, Giurgiu si Bucuresti. Inainte de concertul din Iasi am intrebat-o pe Andreea daca vrea sa ii luam ceva, ca doar era la noi acasa. A spus ca nu vrea nimic, insa nu se putea asa. Intr-un moment de inspiratie, mama a spus sa-i ducem o bucatica de vata de la Sfanta Parascheva. Nu-si poate nimeni imagina ce-am citit in privirea ei atunci. Ne-a strans in brate si ne-a pupat, nu mai contenea sa ne multumeasca. Si-a pus setul de argint pe care i l-am luat, era atat de mandra. Mai tarziu, cand am vazut-o purtandu-l, mi-a crescut inima. M-am bucurat nespus ca i-a placut, chiar a fost un dar din inima.

Turneul cu Vita de Vie s-a terminat, si sincer, nu credeam ca vom mai pastra legatura. Stiam cat este de ocupata, cat de multa treaba are. Insa n-a fost asa. Vorbeam la telefon inainte de fiecare concert pe care il aveau in Iasi, stabileam sa ne vedem. Si de fiecare data zambea si era fericita sa ne vada. Mai tarziu, cand m-am mutat in Bucuresti, am inceput sa vorbim mai mult pe messenger. Am inceput sa-i citesc regulat blogul, pana am devenit fana.

Ce pot sa spun despre Andreea, atat cat o cunosc eu? Este o mama extraordinara, si in afara de mama mea, nu cred ca am mai vazut pe cineva care sa priveasca cu atata dragoste si multumire catre copilul ei. Este o prietena pe care te poti baza mereu, indiferent de problema pe care o ai. Mereu te ajuta cu un gand bun, un sfat, o vorba spusa la momentul potrivit, pansament pe rana deschisa. E un manager extraordinar, asa cum nu cred ca a visat Vita de Vie sa aiba vreodata. De ce? Fiindca ii pasa. Si se implica, si se zbate si se da de ceasul mortii pana iese totul cum trebuie, si daca nu iese, se agita si-si face procese de constiinta. Nu cred ca exista cineva care nu ar indragi-o. E imposibil sa nu o iubesti pe Andreea.

4 comments

Care e pana la urma ideea?!

June 16th, 2008 | Category: fotografii, vita de vie

Desi am spus ca nu ies din casa, nici macar pentru bere, aseara din una-n alta m-am trezit la concertul Vita de vie din Piata Constitutiei. Ok, bine, mint, am planificat sa merg la concert, dar nu asta e ideea. Pe drum, in metrou, m-a frapat invazia de haine roz. Parca eram intr-un videoclip de-al lui Britney Spears. Dar nici asta nu e ideea. Am ajuns la Unirii unde pe trotuar, fix in fata, erau instalati niste indieni care cantau de zor, parca faceau incantatii (poate chiar asta faceau). Era lumea adunata acolo in jurul lor ca la circ, si mai auzeai din cand in cand cate un dăştept exclamand: “Hăhă, ce tari is astia, coaie!”, dar dupa cum bine intuiti, nici asta nu este ideea. Am ajuns in Piata Constitutiei, unde am avut un ciudat sentiment de deja-vu. Parca eram la mare. O duhoare insuportabila de carne (stricata) la gratar, nenumarate chioscuri cu bere la 2,5 lei paharul (ceea ce n-a fost neaparat un lucru rau, avand in vedere ca eu eram pe buget limitat… foarte limitat), undeva intr-o parte scena, si toate astea erau inconjurate de un gard de metal. Ah, desigur, cum era sa uit? Panourile imense pe care cocalarii se uitau la meci. Dar nu, nici asta nu e ideea.

Concertul a fost fain, mult mai fain ca cel de la Motoare (din motive evidente pentru cei prezenti la ambele).

Zana n-a stat s-o trag in poze dupa concert, ca era grabita. In schimb, am surprins-o intr-o ipostaza funny, cat cantau baietii Basul si cu toba mare.

Pe domnul Cezar l-a iubit aparatul mult de tot, i-au iesit niste poze foarte frumoase.

Sorin si Adrian au fost intr-o verva nebuna. Sorin chiar m-a uimit…

Adrianul celalalt a facut atmosfera, a sarit si s-a agitat, in stilul caracteristic pe care-l cunoastem si-l iubim. La final am facut si noi o poza, Adi zicand, citez: “E culmea ca ne stim de atata timp si nu avem si noi o poza ca lumea impreuna.”. Cu alte cuvinte, as putea spune ca a insistat sa faca poza cu mine (*ranjet*). Evident, nu va asteptati sa vedeti acea poza aici.

Pupe, de tine nu am uitat, insa esti mereu ascuns dupa tobe, cine sa te pozeze acolo? Iar dupa concert ai cam disparut. Lasa, data viitoare nu mai scapi. It’s a promise!

Cu alte cuvinte, cred ca de fapt ideea era ca am avut o duminica placuta, pana la urma.

2 comments

La Motoare

May 25th, 2008 | Category: diverse, fotografii, vita de vie

Duminica seara, La Motoare se calca lumea in picioare ca sa intre.

“Bah, esti gay!”

“Tu ala cu tricou roz de la intrare, ne lasi si pe noi sa urcam?”

“Alo, baiatu’ cu sictir pe fata, nu fi muist, ca incepe sa cante Vita!”

“Da’ mai da-te-n gatu’ ma-tii de tzaran obosit, vrem si noi sa prindem concertu’!”

… erau doar cateva din replicile de duh adresate bodyguard-ului.

In rest, a fost bine si frumos si era sa se darame acoperisul de la Teatrul National.

Si ca sa nu mai spuna Andreea ca ei nu-i face nimeni poze, aseara am pus-o sa zambeasca frumos la camera. Raspunsul a fost ceva de genu’ “Nu, nu, nu acum…”, dar pana sa termine de spus, click pe butonul magic.