TOXIC THOUGHTS

Aseara, dintr-una intr-alta, am inceput sa joc un joculet cu Doru. Ceva de genul ‘cat de bine te cunosc’… Iata cum crede Doru ca este o oarecare zi de joi din viata mea… (E interesant ce a iesit.)

“E ora 8, suna alarma la mobil… Mortii ma-sii de alarma, ai ma-sii, ai ma-sii, nush de ce dracu’ imi vine sa cant… Tre sa stabilesc alte reguli cu mine… N-am omorat pe nimeni sa sune in fiecare dimineata… Iar m-am incurcat intre cearsafuri, cum Dumnezeu se imbarliga asa printre picioarele si bratele mele? Dorm agitat… Ar trebui sa ma mai calmez… Ma uit neutru la propriul meu corp… Neutru… Il ating ca si cum as pune mana pe o mobila… Si totusi, atatia il vor… Treaba lor, in fine… Ma duc sa beau cafeaua… E un avantaj ca o fac de seara si o pun in filtru dar de fiecare data am tendinat s-o arunc, e uleioasa si naspa… Ma trezesc, imi amintesc… M-am certat, se coloreaza in cenusiu intens… Nu stiam ca intensul poate fi cenusiu… Ma imbrac masinal, sorb din cafea, fumez… Fumez, sorb din cafea… Nu mi-am pus chiloti, la ce-or ajuta chilotii? Ma intorc, imi pun chiloti… Camasuta galbena oare merge pentru treaba de la 12? Daca nu face camasuta, face alunita… Sunt deja in statie, oi fi inchis aragazul? Oricum cred ca au ruginit tevile alea. Exista Pizza Hut si mama. Ma scurg ca un vierme prin gaura de metro, doi trei tampiti zambesc si isi dau coate ca de obicei. Bine ca azi is numai doi… Ce fete au astia si-n dimineata asta! Oare de ce m-am certat ieri? Azi am chef sa fac ceva diseara, ceva orice. Nu mi-am luat mobilul, mortii ma-sii… Ba mi l-am luat. Trece statia 1, trece statia 2. De ce or fi desenand tampitii astia pe pereti cu sprayurile? Muie Steaua, muie Dinamo, muie, mujer, mala mujer, soy espagnol. Zambesc, zambesc ca tampita, ce ranjet satisfacut tre sa am pe fata! Ei, si pan la urma si la urma, daca-l am ce? Ajung mai tarziu decat de obicei. A fost misto jocul de aseara, chiar m-a scos din ale mele. “Ce putin ma cunosti” cum o fi? S-a oprit deja, deja merg, deja sunt la suprafata. Urc, intru, curs la doi, mecle obosite, fumeaza toti genialozii astia. Macar de ar fi Eliza, are replici mai bune in program, da’ nu-i, nu-i, cum as putea eu avea norocul asta? Deci e la 106, nu la 104 cursu’? In fine, nu conteaza, tot cacat mananca ala si tot rahaturi spune. Poate nu ma vede cu i-podu- n cap. Am sa pun melodia aia in urechi, ca de fapt in aia e vorba despre evolutia limbii. Ba da’ bou’ asta de Mardare chiar nu intelege ca n-are nicio sansa cu mine?! Iar o sa-mi zica ceva de Kiekegaard, Kierke-ma-sa. Cred ca ii place sa se chinuie. Mda, pot trece si o mie de ani, ca bambusu’ asta umblator tot nu ma vede ca dorm in cursul lui. Stiu ca ii innebunesc pe roackerii aia de pe randu’ de mai sus. Poate le vin idei si se mai si spala, ca si eu imbin metalu’ cu sapunu’, da-o-n mortii ei de treaba. Ascult, ascult, e un act de indrazneala. Oare cat as putea sa indraznesc la cursu’ lui Pintilie? Cica niste studente s-au dezbracat in fata lui Walter Benjamin ca sa-i arate ca nu face nimic critica lui in fata unei tate. Sau nu era Walter Benjamin? Cine-o fi fost? Daca m-as dezbraca in fata lui Pintilie, oare ce-ar zice mosu’? I-ar cadea fata peste limba lui Romana contemporana! lrc, lsd, lbc… Eh, ciudat, la curs nu-mi vine sa fac nimic pe melodia asta, stric bunatate de senzatie, bunatate de melodie, pe fetele lor obosite. Scot castile. Gos… sogos… Aud… Sogos, cica inseamna glumet in Maramures. Ce mica-i vacanta mareeeeeeeeee! De ce naiba oi fi asa bine dispusa? Nu am mai doare capul, inima, non dolor a mia vitaaaaaa! “Sorana!”… Tonul ala pe care-l stiu, grav insotit de o bataie de deget pe umar. Se intoarce si fuge. Bietul Mardare, am sa-mi pun cenusa in cap, poate ma lasa in pace. Ar fi Flavius… Ce nume tampit, dar el e baiat bun. Cate in capul meu si mai nimic nu mi se intampla azi. Ma duc acasa, de ce dracu’ oi fi plecat? Puteam sa dorm, da’ cum sa lipsesc de la lrs, lsd, lbc?! Imi sta chiar bine in blugii astia. Cum treci cu tatele impungand tricoul de firma… Cum era poezia aia a lui Cartarescu? Bestia, fiara, cum ma-sa se chema? Tot aia cu obiectele electrice e mai faina, e faina, e faina, ce-o fi avand de-i asa faina? Obiecte electrice, poa’ sa fie vorba si de un vibrator. Poate sa fie liric virbratorul, obiectele electrice in genere pot fi lirice. “Corpuri de iluminat”, de Stelian Tanase. Parca era misto cartea aia. Nu mai stiu… “Buna ziua, dna Diaconescu!”. Diaconescu o fi chemand-o pe baba asta? Macar e de treaba. Si-mi place cum zambeste cand mai pleaca Marius de pe la mine si se intalneste cu ea pe scara. Ce bucatica o fi fost si babaciunea la viata ei! Deh, asta e. Mergi cu liftul sau nu, timpul trece ba. Sa deschid TV? Da-l dracu’, iar Basescu cum il fute pe Tariceanu. Deci nu, chiar imi sta bine in blugii astia. Bine, fara ei. Ce sa citesc, ce sa fac , pe cin’ sa sun? Tot o sa ia foc calculatorul asta o data, da’ cica-i safe sa-l las’ in priza tot timpul. Uneori mai ies, uneori il mai scot. Sa-l sun, sa nu-l sun… Mai bine nu, inca ma doare capul. Ce-ar fi daca l-as lua pe Mardare la o cafea? Nu, ca nu mai scap de el pe veci dupa aia. Desi zice de Kierkegaard, de care eu stiu doar din Eliade. Mama ma-sii, ar trebui sa mai recuperez si eu. Da’ cine naiba si-ar fi imaginat ca unu’ cu nume ca asta chiar e filosof? In fine, un bou ca si Mardare. Simt cum capul imi merge tot mai incet, fluxul se linisteste, principiul doi al termodinamicii, to die , to sleep per chance to dream. Ar trebui sa varuiesc, miroase ca dracu’…”

(Orice asemanare cu realitatea este pur intamplatoare.)