TOXIC THOUGHTS

Au existat dintotdeauna oameni mult mai inteligenti decat noi. Oameni pe care, desi nu i-ai cunoscut, au cantat o viata intreaga parca despre tine. Oameni care merita, mai mult decat orice altceva, un respect si-o memorie nepatata. Oameni care si-au dedicat o intreaga viata binelui si frumosului, in cel mai pur si boem mod. Oameni despre care nu ai voie sa spui decat lucruri frumoase. Nu sunt multi, in fapt, numarul lor este atat de mic, incat devine aproape infricosator. Insa se stie ca esentele tari se tin in sticlute mici. O astfel de esenta tare este Florian Pittis. Prin extrapolare, Pasarea Colibri. Au cantat si-au incantat generatii la rand si vor mai canta si incanta multe altele. Si totusi, poti alege o singura piesa care sa te reprezinte intr-asa un hal, incat sa te sperii? Eu am putut. Astazi.

Sunt un frate tanar, care crede in dreptate
Am ochi negri, dar am mainile curate
Iubesc pletele si ploaia si camasile-nflorate
Nu raspund cand mi se-arunca vorbe-n spate

Un fapt fara importanta ma poate face sa sper
Ma-nclin si pun in balanta ce-i sfant cu ce-i efemer

Peste tot atarna greu
Teama de sinceritate

Dar de cate ori, prieteni, n-am suras cu intristare
Cand sperantele pareau inselatoare
Cand necinstea si prostia si-ascundeau prin gropi norocul
Stiti de cate ori, prieteni, le-am prins jocul

Ne-am saturat de palavre, de carti si filme de soc
Cu vampe reci si cadavre, cu stele de iarmaroc

Ploaia care va veni
Le va potopi pe toate

Mi-e lehamite de marsuri, de tromboane, de plocoane
De blazoane, de canoane si fasoane
Fiindca banul si puterea sunt pericole morale
Circul vietii ne-a impus salturi mortale

Deasupra florilor noastre ciuperca cheama a pustiu
Din cer cad pasari albastre si totusi nu-i prea tarziu

Ploaia care va veni
Le va potopi pe toate
Sa-ncercam sa facem noi
Un oras fara pacate
Ploaia care va veni
Le va potopi pe toate

 

Las la latitudinea cititorilor mei inteligenti sa desluseasca de ce am boldit si italiit si inrosit anumite cuvinte.