TOXIC THOUGHTS

- Cat e ceasul?, se auzi o voce cristalina si ascutita.
- E tarziu, raspunse o alta voce dogita de vodka ieftina si tutun prost.
- Mi-e somn, vreau sa dorm.
- In curand vei avea o infinitate, un intreg abis, sa-l dormi pe acela. Acum tine ochii deschisi, inima treaza, mintea alerta.
- Ai sa-mi faci rau?, intreba vocea cristalina si ascutita, insa mult mai tematoare de asta data.
- Probabil ca da. Acum taci, trebuie sa ma gandesc.
- La ce te gandesti?
- Nu vrei sa taci, nu?
- Cine esti?
- Cu ce te ajuta daca stii? Vei amesteca mai bine in cazanele din Infern, stiind cine sunt?
- Paradisul si Infernul nu pot fi construite decat pe Pamant.
(tacere…)
- Ce scrii acolo?, insista vocea cristalina.
- O scrisoare de adio.
- Pentru cine?
- Esti trista. Tu chiar n-ai prieteni?
- Am.
- Ba n-ai, daca incerci sa te imprietenesti cu mine.
- Nu vreau sa ma imprietenesc cu tine. Vreau sa-mi dau seama de ce faci asta…
- Ha, stie si psihologie zgatia mica. Hai taci naibii, ma obosesti.
(ii puse calusul la gura iarasi)
- Ia spune-mi, suna bine asa? “Draga mama, sa nu ma judeci pentru faptele mele. Nu-ti cer insa nici sa le intelegi…”… Nu, nu e bine. Prea pueril. Cliseistic. Ia zi, cum ar suna mai bine?
(plansete infundate patrund prin esarfa legata strans, astupand gura rozalie a fetei)
- Nu boci, ma deprimi. Astazi e o zi fericita. Uite, e soarele sus pe cer. Nu te mai zbate atat, nu te dezleg. M-ai pune sa fug pe aici dupa tine… Sunt batran si obosit. Iti scot calusul, dar sa nu tipi, ca schimbam foaia.
(ii desface cu miscari aproape lascive esarfa infasurata strans)
- Te rog lasa-ma sa plec… Promit ca nu vei pati nimic, doar lasa-ma sa plec…
- Nu, esti plecata de mult.
(ii infige brutal cutitul in piept, in mod repetat)
- Candva ai sa-mi multumesti, spune zambind amar si stergand cutitul de blugii rupti.
(arunca trupul fara suflare in camera de alaturi, peste un morman de corpuri in descompunere)
- Tu de ce scancesti?, o intreba pe singura balerina ramasa inca in viata, silita sa priveasca spectacolul grotesc al unui regizor cu o imaginatie mult prea bolnava.